Frumos e pe lume, și-n cer e senin,
Și vântul adie șăgalnic și lin,
Și râd fericite câmpiile-n floare,
Și tremură roua bătută de soare,
Și-i tot veselie, și-i tot sărbătoare,
Și totuși spre groapă dorința mă poartă
S-adorm lângă tine, mireasa mea moartă!
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea naturii, dar este umbrită de dorința naratorului de a se alătura miresei sale moarte. Contrastul dintre veselia din jur și tristețea profundă creează un sentiment puternic de melancolie.