Când te privesc în ochi senin,
Pier fără urmă – alean și chin.
Când gura ta o simt pe-a mea,
Sunt sănătos de-a binelea.
De pieptul tău m-alipesc,
Parcă-s cuprins de-un har ceresc.
Dar când îmi spui: „Ce drag îmi ești! ”,
Eu plâng cu amare deznădejdi.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimente contradictorii legate de iubire. Naratorul se simte împlinit și vindecat în prezența persoanei iubite, dar cuvintele de afecțiune declanșează un sentiment profund de tristețe și disperare, sugerând o teamă de pierdere sau o deziluzie trecută.