Heinrich Heine – Când Te Privesc În Ochi Senin
Când te privesc în ochi senin,Pier fără urmă – alean și chin.Când gura ta o simt pe-a mea,Sunt sănătos de-a binelea.De pieptul tău m-alipesc,Parcă-s cuprins de-un har ceresc.Dar când îmi spui: „Ce drag îmi ești! ”,Eu plâng cu amare deznădejdi.