A răsărit senina lună
Și strălucește peste mare;
Eu stau cu draga mea-mpreună
Și-o strâng la sân cu dezmierdare.
Stăm singurei, uitați pe maluri:
„Iubito, ce asculți cu frică
La vuietul de vânt pe valuri?
De ce tresare mâna-ți mică?..”.
„Nu-i vânt pe valuri, ci cântarea
Sirenelor ce mă-nfioară,
Surorilor pe care marea
Mi le-a-nghițit odinioară.”
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă romantică pe malul mării, dar este umbrită de un sentiment de nostalgie și teamă. Protagonista aude cântecul sirenelor, care îi amintesc de surorile pierdute în mare.