Heinrich Heine – A Răsărit Senina Lună
A răsărit senina lunăȘi strălucește peste mare;Eu stau cu draga mea-mpreunăȘi-o strâng la sân cu dezmierdare.Stăm singurei, uitați pe maluri:„Iubito, ce asculți cu fricăLa vuietul de vânt pe valuri?De ce tresare mâna-ți mică?..”.„Nu-i vânt pe valuri, ci cântareaSirenelor ce mă-nfioară,Surorilor pe care mareaMi le-a-nghițit odinioară.”