E plăcut să auzi că cineva te iubește,
Dar sfâșietor să știi că nimeni n-o face.
Am simțit atât de multe-ncât, încât…
Lasă-mă-n pace.
Mai e puțin până se termină totul,
Totuși ceasul din perete scoate limba la mine.
Sicriul mi-arată unde mi-e locul,
Știu bine…
Nu dorm nopți cu zile, un gând mă frământă,
Mă țin de mână cu noaptea, soarele ne desparte.
Am remușcări c-am pierdut altă luptă
Și poate…
Că nu trebuia să fie așa, dar ce mai contează?
Nu m-am mai atașat de nimic și de nimeni.
Nu mai contează, nu îmi mai pasă, aștept decât să plec acasă,
La mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și deznădejde, culminând cu acceptarea morții ca o eliberare. Naratorul se simte detașat de lume și așteaptă sfârșitul, găsind un soi de consolare în ideea de a pleca "acasă".