Închis e cerul nostru negru.
Și stelele ce bat în el
Aleargă ploile în ropot
Vrând să ajungă nicăieri.
Închise-s mările din-lături
Închise-n țărmul abisal
Ce-i obosit de-atâta paturi
Acoperite de cristal.
Și luna plânge și suspină
La un zâmbet plecat demult
Ce s-a închis într-o vitrină
Și tremură cât mai plăpând.
Închisă-i inima din mine
Și plictisită de bătăi
Deschiși sunt ochii mei știi bine
Atunci când sunt închiși ochii tăi
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și închidere interioară. Totul în jur pare să reflecte această stare, de la cerul întunecat și mările închise, până la inima protagonistului. Există o dorință puternică după ceva pierdut, un zâmbet demult plecat.