M-am aruncat pe cer odată
Încă îmi amintesc.
Ca o saltea m-a prins în nori
Și-n puful lor ceresc.
Așa părea atunci.
Părea zdrobit de ploaie
Și cât am curs și cât am curs
Și cât a curs în aer.
Am vrut să dărâm soarele
Ca arde tot ce-i rece
Am vrut să spulber mările
Doar fiindcă valul trece..
Am vrut să sting lumina
Doar fiindcă noaptea vine
Am vrut să ating răul
Doar fiindcă nu e bine.
Tu nu-nțelegi tăcerea
Eu nu sunt prefăcut
Mi-am exprimat durerea
De asta te-a durut..
Am vrut să-ți spun odată
Dar nu m-ai ascultat.
Ți-am spus-o doar cu ochii.
Dar tu, nu te-ai uitat.
Stăteam închis în mine
Nimeni nu m-a deschis
Dar am deschis în mine
Tot ce a fost închis..
Acum, poți să mă judeci
Să nu-mi semnezi iertarea
Am fost un om ca tine
Și merit doar dreptatea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane care se simte neînțeleasă și înstrăinată. Ea a încercat să comunice suferința sa, dar nu a fost ascultată, ajungând să se închidă în sine. Acum, acceptă judecata, dar cere dreptate, recunoscând că a fost doar un om.