Când noaptea nu se mai trezește
Nici zilele nu mai adorm,
Ceva din umbră mă pândește
Și mă coboară-n alt decor.
Din vis, dincolo de ferestre
Umbre de vânt se năpustesc
Și uit să mai închid lumina
Mi-e frică să nu retrăiesc.
Din vis, dincolo de ferestre
Mă prind, mă țin captiv în somn
Vor să mă sfâșie și-mi este
Atât de neclar scopul lor.
Prin coaste mă străbat fiori
Încerc ochii să îi deschid,
Dar clipa dintre vis și viață
E o secundă fără timp.
Mereu m-am întrebat de visul
E însăși lumea de apoi
De parcă mi-am pierdut și scrisul
Și încă mai am două foi..
O dată mi-au ieșit din spate
Gândindu-mă să scap de-acei
Trezindu-mă cu niște șoapte
Și am țipat, că erau ei.
Cândva m-au apucat de mână
Nu-mi termin crucea de făcut
Și am simțit atâta ură
Cât nu există pe pământ.
Deși-am avut și alte vise
Doar unele s-au repetat
Și-acum ajung să fie scrise
Doar pentru cine i-a visat.
A luat și forme diferite
Spunându-mi că e Dumnezeu
Un fel de demon ce te minte
Deși se dă de gol mereu.
O dată, o bătrână știrbă
Bătând la ușă să-i deschid
Avea o lumânare-n mână
Spunându-mi ce pot să câștig.
Unele vise nu par vise
Și te trezești doar cu mister
Acea bătrână ce venise
Îmi zise și fără să-i cer
”Aceasta-i lumânarea
Pe care vreau să ți-o ofer”.
Curios încă de la cădere
Am căutat să dau de-un semn
Oferta vine cu durere
Și ce-mi lipsea, cu un blestem
Dar n-am aprins-o niciodată
Indiferent ce conținea
Mai știu c-am comandat o dată
Și am primit și altceva.
O fâșie de catifea
Pe care-o poartă cei pierduți
Și-acolo bine, lângă ea
Un contract pentru noi recruți.
Cu patru pacturi, se cerea
Decât o semnătura-n vag
Dar cine și ce câștiga?
Dacă pierdea tot ce-i mai drag?.
Când vezi așa ceva, nu poți
Măcar în glumă să semnezi
Am rupt hârtia în bucăți
Fără nevoie de dovezi.
Iar într-un vis mai vechi era
Un călău care așeza
Oameni pe rând și îi tăia
Și eu simțeam că voi urma.
Atunci am încercat să fug
În vise nu există timp
Și-n loc de-o scară, de alt rând
Era pavat tot cu un zid.
Cred că există un sentiment
Atunci când moare cineva
Și poți ghici printr-un efect
Că parcă ar mai fi ceva.
Mereu am vrut să văd, să știu
Și să fiu sigur de ce e
Ca să nu fie prea târziu
Să nu pot să mă-ntreb ”de ce? ”.
Să nu te temi în fața vieții
Cât mai auzi pe cineva
Să nu te temi în fața morții
De nu auzi pe nimenea.
Chiar dacă nu ar fi ceva
Și sinele nu ți-ai mai ști
Și chiar dacă n-ar exista,
Până la urmă tot ar fi.
Chiar și când frigul i-a cuprins
Și nu știau să facă foc
O flacără tot s-a aprins
Și după ce s-a stins la loc.
Și dacă soare n-am avea
Nu pot să cred că am muri
Fiindcă ne ține altceva
În viața-n care suntem vii.
Să ai curajul neînfânt,
Și chiar dacă nu mai trăiești
Să nu te sperie, orice gând
Și orice ființă întâlnești.
E, poate-o parte din ce sunt
Ai tăi, o parte din ce ești
Că poate suntem mult mai mult
Decât tot ce poți să gândești
Sensul versurilor
Piesa explorează tema viselor și a fricilor subconștiente, sugerând o călătorie prin lumea de dincolo și confruntarea cu entități misterioase. Vorbește despre curajul de a înfrunta necunoscutul, atât în viață, cât și în moarte, și despre posibilitatea ca realitatea să fie mult mai complexă decât o percepem.