Departe ești acum, la margini de lumi.
Aproape am uitat pe nume să-ți spun.
Și ploaia când cade încet pe geam,
când râsul tău se stinge departe.
Și ploaia când cade încet pe geam,
când râsul tău…
Departe doar vântul mai trece prin părul tău,
Aproape e locul pustiu și-n oglindă sunt eu.
Și ploaia când cade încet pe geam,
când râsul tău se stinge departe.
Și ploaia când cade încet pe geam,
când râsul tău…
Și ploaia când cade pe geam, [pe geam, pe geam]
Și ploaia când cade pe geam…
Și ploaia când cade încet pe geam, când râsul tău se stinge departe.
Și ploaia când cade încet pe geam, când râsul tău…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de depărtare și nostalgie față de o persoană dragă. Ploaia devine un simbol al tristeții și al amintirilor care se estompează în timp, accentuând sentimentul de pierdere și singurătate.