Voi, brize parfumate, căutați spre Dragă-mi
drumul
și-aduceți-mi din păru-i catifelat parfumul.
Șoptiți-i la ureche în dulce mângâiere:
„Revino, crudo! Hafiz se stinge de durere.”.
Eu inima ți-am dat-o, tu sufletul în schimb.
De ce-mi impui povara absenței-atâta timp?.
De-atâtea ori uitat-ai pe sclavul tău fidel.
Plătiți-i bir greu tristeții. Întoarce-te la el.
Alungă-ți tulburarea, tu inima! Răbdare!.
Și lacrimă ți-o zvântă! Fiindcă Hafiz n-are.
puterea s-o aducă-napoi pe-a sa Iubită,
voi, ochilor, păstrați-i icoana ei vrăjită.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de absența persoanei iubite. Vorbitorul imploră vântul să transmită mesaje iubitei sale și își exprimă disperarea și devotamentul.
