Un pact făcui cu Draga-mi: atât cât voi trăi,
pe toți ce stau în umbră, supus îi voi iubi.
Fiindcă țin în brațe ce mi-am dorit mai mult,
minciuna ce importă? Iar bârfe nu ascult.
Tu, paznicule, ochii închide-i astă noapte,
pe buzele ei mute să-ngân suspine-n șoapte.
Ce-mi pasă de lalele și roze, când grădina
întreagă mi-o dă Cerul, iar tu îi ești Regina?
Ce-aromă-mbătătoare din cupa mea emană!
Mi-e Draga mai frumoasă decât orice icoană!
Rubinul gurii tale pecete-i de sultan.
Nu plânge, Haviz! Iată-i sfârșit de Ramadan!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un angajament profund față de persoana iubită, un pact de a o proteja și iubi necondiționat, ignorând opiniile celorlalți. Iubirea este văzută ca un dar divin, mai presus de orice altă valoare materială.