Pe aripile sale c-un fericit mesaj
în zori se-ntoarse briza din plaiuri de miraj,
cu Saba-nvecinate. Să cânți, privighetoare,
mult timp în viersu-ți dulce, având asemănare
cu-al lui David cântare, căci astăzi trandafirul
– lui Solomon rivalul, se-ntoarse cu zefirul.
Lalelele descoper în briza dimineții
miresmi de vin, și-n ele și elexirul vieții.
Cine-nțelege crinii și limba lor divină,
ca să-i întrebe: ”Draga de unde-o să revină? ”
Privisem plin de lacrimi cum caravana pleacă,
Și-am plâns până în ziua când ora mea săracă
s-a-mbogățit cu clinchet voios de clopoței,
vestind că vin cămile purtând povara ei.
M-a copleșit cu șansă Cel Veșnic, care iartă,
și mi-a redat ăst idol cu inimă de piatră.
Ți-ai frânt credința, Hafiz. Deschis-ai poarta mare
păcatului. Dar, iată, că domnului milă are:
Iubita se întoarce cu gând de împăcare.
Sensul versurilor
Piesa descrie așteptarea plină de dor a reîntoarcerii persoanei iubite. După o perioadă de suferință și lacrimi, speranța renaște odată cu vestea apropierii ei, aducând cu sine împăcare și iertare.