O, Sufi, în a cupei oglindă-ți va apare
A vinului de purpur – lumină și splendoare.
Dincolo de cortină misterul se ascunde.
Îl știu doar băutorii, căci vinul îl pătrunde.
Dragonii, păzitorii comorii, unde sunt?
Nu-ntinde plasa! ‘Ntr-însa vei prinde numai vânt.
Trăiește-ți ora vie! Norocul l-a mințit
pe Adam, și-apoi un înger din Rai l-a izgonit.
La sărbătoarea vieții o cupă bea, și pleacă!
Smintit cel ce nu știe plăcerea c-o să treacă.
Trecut-au anii tineri, iar rozele de ieri
nu le-am cules, și-acuma e ceasul auster.
Lui Hafiz îi este sete! Zefirule suav!
Urări să duci de la umilu-i sclav!
Divanul
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a plăcerilor, îndemnând la trăirea clipei. Misterul și căutarea sensului sunt teme centrale, sugerând o perspectivă melancolică asupra existenței.