Memorie, – amintește-ți de acel timp de vis
cândva-nchinat de Draga-mi, și pe-al meu chip înscris.
Aminte-adu-ți ca-n clipa când ochii-i mă răneau,
pe buzele iubitei surâsuri înfloreau.
Îți amintești de-un flutur smintit din acea seară?
Pe-obrajii ei se-aprinse a voluptății pară.
Și-a inimii aripe spre flacără zburară.
Când ea zâmbii asemeni precum zâmbea potirul,
-Îți amintești? – băurăm pe buze elexirul.
Îți amintești? În Casa Supremei Bucurii
născutu-s-a-ncântarea din vinuri purpurii.
Și-ți amintești? La masă cu-acest vin aromat,
am fost noi doi, și-Amorul cu noi s-a delectat.
Ți-aduci aminte? Zilnic – azi lucru-așa de rar! –
ne-am dăruit beției și-odihnei sub umbrar.
Iar cântecele mele – ale lui Hafiz perle –
îți amintești? – duioasă le-ai pus în coliere.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri trecute, rememorând momente intense și pline de bucurie. Naratorul își amintește cu drag de clipele petrecute alături de persoana iubită, subliniind frumusețea și intensitatea sentimentelor împărtășite.