M-am prosternat în cale-i. Ea nu m-a-ntâmpinat.
Gemut-am, suspinat-am. Ea nici nu s-a uitat.
Căci inima nu are, iar sufletu-i de iască.
De-ale iubirii chinuri Domnul să o ferească!
Nu pot cu mii de lacrimi asprimea-i s-o-mblânzesc.
Pe-acestă crudă stâncă ploi cad dar n-o topesc.
Dacă-aș muri ‘nainte-i precum se stinge-o pară,
ea ar sufla asupră-i, ca mai curând să piară.
Trezit-a flori și păsări suspinul meu amar.
Disprețu-i de sub gene rosti : ”E în zadar! ”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane respinse în dragoste. Vorbitorul se prosternă în fața persoanei iubite, dar nu primește niciun răspuns, doar dispreț. Mesajul central este disperarea și imposibilitatea de a schimba sentimentele celuilalt.