Iubito, arată-mi chipul, să uit tot ce-am trăit.
Dă vântului poruncă, ce-am strâns să-arunce-n vid.
Cine-ți respiră-acuma înmiresmatul păr?
Vai, inimă, tu uită amarul adevăr!
Că-ai să mă vezi, promite-mi, în ceasul cel din urmă.
În zbor atunci și vesel, m-oi pierde fără urmă.
Uitat să fiu de toate, de toate părăsit.
În pragul ușii tale, mie chipul tăinuit.
Tăcut să suferi, Hafiz, gândind la ce-ai iubit.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorința de a uita trecutul. Vorbitorul se confruntă cu amărăciunea și acceptă ideea propriei dispariții, cerând o ultimă privire a chipului iubit.