Hafez – În Primii Zori

În primii zori, când focuri se-aprind la Răsărit,
din torțele de aur țâșnind la infinit.
din sălile de taină ale Minunilor,
și razele lor umplu tot hăul lumilor.
Când cerul își îndreaptă oglinda peste zare
să arate ale lumii mii fețe-n încântare,
când ale Bucuriei Palate – unde Djemsid,
cerescul, tronu-și are – cămările-și deschid,
și Zuhra, printre îngeri cea mai frumoasă zână,
cu muzica din sfere cântarea și-o îmbină,
atuncea lira cântă: ”Iubirea cine-o neagă?’ ‘
Iar cupa îi răspunde: ”Beția cui nu-i dragă?’ ‘
Privește cum în ceruri, orbește, sferele
se-nvârt – și alte cupe lui Saki, cere-le!
Închină imn Iubirii, nepieritorul har,
strălucitoare-asemeni cu ochii plini de jar
ai veșnicei speranțe – cea mai de sus știință
și-al Lumi Suflet. Toate nasc din a sa ființă
și-n ea-nflorește totul. – Ci tu vers suav,
o, Hafiz, să te-nlănțui în pragu-i ca un sclav.
Divanul