Deschiși mi-s ochii numai spre a te contempla.
Să-mi spui, te rog, tributul pe care ți-l pot da.
Cel care a avut de tine tulburat,
pe chip păstrez praful pe care l-ai călcat,
căci mai suav ca roza el este parfumat.
A dragostelor jude a spus: ”E mântuit
numai îndrăgostitul ce sânge și-a jertfit”.
Deși puține lacrimi, Iubito, ai vărsat,
cu mii priviri duioase m-ai binecuvântat.
Chiar dacă-i dură calea, Hafiz, nu renunța.
Pe țărmu-acesta straniu, în cupă-i viața ta.
Și în această țară ciudată-a Amăgirii,
să joci numai o joacă – aceea a Iubirii.
Povești murmura briza cu vocea ei șoptită.
La ce bun, când grădina de tine-i părăsită?
Privești cu nepăsare la ardere-mi curată,
dar nu renunț la jocul acesta ce mă-mbată.
Acolo unde Hafiz poemul și-a rostit,
alt cântăreț pe lume nu este mai vestit.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o adorație profundă și un sacrificiu total pentru persoana iubită. Vorbitorul este dispus să suporte orice suferință pentru a-și menține dragostea, chiar dacă nu este pe deplin împărtășită.