Cel ce cu drag contemplă suavul tău obraz,
captiv în cerc de vrajă rămâne, în extaz.
În Ziua Învierii, când mă voi ridica
din țărna gropii mele – pe inima-mi rănită.
de-atâtea ori pe tine, atunci se va vedea
în cicatrici o mie, iubirea mea smintită.
În părul tău cel negru primește-mi inima
zdrobită de durere, să-ți afle liniștea.
O, vino lângă mine, aproape, un minut,
căci mâine poate totul va fi pe veci pierdut.
Desăvârșită perlă, cât timp voi îndura
să mi se-nece-n marea tristeții inima?.
Spre genele-mi înfrânte amare lacrimi urc’
și, iată-le, acuma în valuri cum se scurg.
Căci ochiul tău cel dulce s-a-ntors de la Hafiz.
Orgoliul tău e-asemeni cu cel al lui Narcis.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința profundă a unui îndrăgostit respins. El contemplă frumusețea persoanei iubite, dar este copleșit de durere și disperare, simțind că inima îi este zdrobită și că timpul se scurge. Își exprimă dorința de a fi aproape de persoana iubită, chiar și pentru un moment, înainte ca totul să fie pierdut.