Șișu Tudor:
N-am citit evanghelia în mod exhaustiv
Dar am simțit-o în mod instinctiv
Adevărul nu-i ceva subiectiv
Cum cred toți cei care mint
E o sferă translucidă, prin care putem privi, dincolo de timp
Și trupul nostru, dincolo de a fi un tip, pare un gen
Și trebuie să ne asumăm responsabilități de fel
Un fel de Charles Martel
Acum când, la ușa Europei, bate alt flagel
Să îți păstrezi identitatea nu e discriminare
Când pe Pământul ăsta au fost povești nemuritoare
Exemple grăitoare
Suflete trăitoare
Dinastii domnitoare
Clipe înălțătoare
Singura preocupare
În afară de mâncare
Ar trebui să fie
Cum aducem la viață, ceea ce pare o stafie
Nimeni acum nu știe
Ce presupune iubirea de glie
Fiindcă lumea asta o să devină o mașinărie.
Refren X2 (Șișu Tudor) :
Suntem pătrate, care vor să ajungă cuburi
Niște puncte, care vor să ajungă linii-n SUV-uri
Suntem fructe, care vor să ajungă sucuri
Cât suntem vii, noi visăm să facem struguri.
Șișu Tudor:
Normal că sunt din Est… Ce-ntrebare?
Asta e locul de unde soarele răsare
Lumina iar apare
În fiecare an, doar confirmare
Că din mormânt e o scăpare
Nu pentru minte, carne
Ci pentru suflet, Doamne
Asta e harpa, care
Prin întunecate subterane
Ne călăuzește ca senzorii, printr-o parcare
Haarp Cord, mereu în mișcare
Prin inimiile ascultătoare
Chiar dacă suntem stele călătoare
Ne rătăcim, ne întoarcem, revenim
Asta e cerc divin,
Sau suntem vectorii unui ideal sublim?
Pilonii care chiar susțin
Lucruri, pe care chiar le simțim
Și uneori, e simplu, intuim
Că e momentul bun și o să reușim
E matematica, asupra căreia stăruim
Pe care o aplicăm perfect când, în sfârșit, ne lămurim
Că lumea lor e construită din minciuni și, în sfârșit, o năruim.
Refren X2.
Stres:
Suntem fiare-n junglă, și toți vrem s-ajungem Mowgli
Dar cine să ne învețe, dacă am crescut cu lupii?
Și-n cânt îți spun cine ești, dacă-mi spui cu cine umbli
Suntem doar niște animale, ce pot face cubul Rubik
Suntem maimuțe, care vor să ajungă oameni
Dar n-avem cum, până când n-o să trecem peste foame
Și instincte animale
Pe care noi le oprim
Până-s reprimate, suntem primate care vorbim
Mândria atinge cote, ca Elon cu Space X
Dar ca să reușim, trebuie să ne întoarcem la basics
Altfel, nu ieșim din Matrix
Ca niște animale
Care nu mănâncă să trăiască, ci trăiesc pentru mâncare
Puțini își dau seama, că trăiesc un deja-vu
Inima ne arată calea, mintea spune: “Nu și nu! ”
Aici monștri suntem tot noi, parc-am fi în Scooby Doo
Toată lumea vrea să pară ce nu e, dar tu fii tu.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de evoluție spirituală și personală într-o lume materialistă și plină de iluzii. Artiștii îndeamnă la introspecție, la păstrarea identității și la descoperirea adevărului dincolo de aparențe.