Trebuia să primesc o veste frumoasă,
Dar a fost înzăpezit drumul
Pe care venea.
Trebuia să primesc
O nemaipomenită veste,
Dar arsese pădurea prin care trecea.
Trebuia să primesc o veste
Care mi-ar fi mângâiat viața,
Dar au spus că nu sunt în țară.
Trebuia să primesc o veste de aur,
Dar a murit pe drum
Cel care mi-o aducea.
Din depărtări ajunge până la mine
Cântecul trist al unei cădelnițe,
Fumul mirositor al tămâiei arzânde.
Fiecare zi pe care-o trăiesc,
În ritmul acelei cădelnițe
Se leagănă neîntrerupt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a cuiva care așteaptă o veste bună, dar este constant lovit de obstacole și pierderi. Așteptarea devine o sursă de suferință, iar speranța se stinge treptat.