Vai, scuturară-atunce,
vălmășindu-se în noapte,
din a noastre două nume
toate sunetele coapte.
Precum roua, precum stele,
precum mere de lumină
din doi pomi cutremurați
împletiți la rădăcină.
Ți-amintești?
Și stam în noapte
ca doi vinovați copii
și clipeam din gene numai
și n-aveam cu ce vorbi.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sărut trecut, plin de emoție și inocență, comparând sentimentele cu elemente ale naturii. Naratorul își amintește de momentul tăcut și copleșitor împărtășit cu persoana iubită.
