Dragu-mi-i a te cânta,
Scrisule venit din stele,
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut.
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!
Mere purpurii pe ram,
Văi cu spic de aur pline!
Totuşi ce săraci eram,
Neavându-te pe tine,
Scrisule cel scump.
Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n Ţară
Şi la fraţii tăi.
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus scrisului latin și importanței sale pentru identitatea națională. Exprimă dragostea și recunoștința față de limba maternă, văzând-o ca pe o comoară prețioasă.