Lui Viorel Dinescu.
Dar rana mea a-nghețat.
S-a preschimbat
Într-un ochi glacial
Care vede.
În nopți gălățene
Se uită la mersul
Lunii pe Cer,
La frăția universală
A stelelor.
A rămas jos, pe zăpezi,
Roșia rănii umbră: celălalt
Ochi cu care privesc,
Înlăuntrul ființei,
Mersul măreț al Dunării,
Frumusețea Carpaților,
Splendorile Patriei mele.
Zăpezi se vor topi.
Va ninge din nou,
Alte pete roșii de sânge
Vor privi din zăpezi
Spre un alt viitor.
După numărul lor
Vom ști
Câți români
În Țară-au rămas
Și câtă Basarabie
Acasă-a ajuns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pentru pierderile suferite de țară și speranța într-un viitor mai bun. Rana devine un simbol al suferinței colective, dar și al capacității de a vedea frumusețea patriei și de a spera într-o renaștere.