lui Nicolae Mătcaș.
O mie de roze, o mie de zâmbete
Din fiece cuvânt răsar,
O mie de lacrimi, o mie de plânsete
Ce-au devenit cleștar.
În limba mea sunt toate florile,
În limba mea sunt toate culorile,
În limba mea sunt toate stelele,
În limba mea sunt toate misterele!
O mie de doine, o mie de clopote
Se-aud în fiece cuvânt,
O mie de inimi, o mie de tropote
De cai domnești zburând.
În limba mea sunt toate florile,
În limba mea sunt toate culorile,
În limba mea sunt toate stelele,
În limba mea sunt toate misterele!
O mie de stele, o mie de fulgere
În tot cuvântul strălucesc,
O mie de pâini și o mie de lujere
Ce viața ne-o hrănesc.
În limba mea sunt toate florile,
În limba mea sunt toate culorile,
În limba mea sunt toate stelele,
În limba mea sunt toate misterele.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bogăția și frumusețea limbii române, văzute ca un izvor nesecat de inspirație, emoție și mister. Limba este personificată ca un univers complet, cuprinzând toate elementele esențiale ale vieții și ale spiritului.