Nici o stea nu este săracă
Atâta timp cât se vede.
Nici un neam nevoiaș,
Cât are un cântec, un grai.
Să ai un lăcaș propriu,
Un grai al tău, din adânc,
O memorie proprie –
Iată ce este Patria.
Hei! Ce cauți acolo sus?!
Bocancul spaimei cerul a spart.
Pământ bun, negru,
Aluneca dus de șuvoaie.
Mulțumește mamei!
Câtă vreme rămân
Mamele jos pe pământ,
Nici o țară nu este săracă.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bogăția intrinsecă a unei națiuni, care nu constă în resurse materiale, ci în identitatea culturală, limba și memoria colectivă. Subliniază importanța mamei și a legăturii cu pământul natal ca elemente definitorii ale patriei.