Versuri corectate și adnotate
Sar din vis direct la masa de scris Și începsă mă derulez ca o bobină cu amintiri înstrăvechiul cinematograf PatriaSala este plină cu daci și romaniDupă începerea filmului mai intră și nișteîntârziați vizigoți, huni și alte popoare migratoareÎi primesc pe toți cu pâine, sare și lacrimiFără comentariiMă rog, Miorița, ca orice lucru transmis din gură-n … Citește mai mult
Temutu-m-am că viitorul (carea și sosit) tunel de oglinzi va fi,aidoma, aburite, întunecate,o panoramă de deșertăciuni,iar în penumbră ce precedă visulrugatu-i-am pe zeii neștiuțisă-mi dea ceva ca să mă țină-n viață.Ei Patria mi-au dat-o, ce strămoșiislujit-o-au cu sârg și suferințe,cu lipsuri și cu foamete-n războaie.Aici din nou frumosul risc apare.Nu sunt acele ocrotitoare umbrepe care … Citește mai mult
Ești stânca dârzei Sarmisegetuze,ești cremenea cohorticelor castre,cerdacul rustic încrustat cu astre,fântânile cu basmele pe buze.Ești dornele cu lostrițe albastre,și cântecele doldora de spuze,rovinele-ntre zale și cobuze,cununile și zapisele noastre.Ieri, sulița și zimbrul și mistrețul.Azi, dalta ce-n surâs preschimbă steiul,mireasma lunii, grâul, băltărețul,azurul și oțetul și țițeiul.Tu ești prezentul sfânt și Voronețul,luceafărul și zarea și temeiul.
Nici o stea nu este săracăAtâta timp cât se vede.Nici un neam nevoiaș,Cât are un cântec, un grai.Să ai un lăcaș propriu,Un grai al tău, din adânc,O memorie proprie –Iată ce este Patria.Hei! Ce cauți acolo sus?!Bocancul spaimei cerul a spart.Pământ bun, negru,Aluneca dus de șuvoaie.Mulțumește mamei!Câtă vreme rămânMamele jos pe pământ,Nici o țară nu … Citește mai mult
Vreme cu coasa ruginită,Cam târziu ai pornitÎn sus, pe poteca bătută de mine cândva,Cenuşiu în ceata fugarilor.Peste noi – cerul ca o apă subţire.O piatră albă s-a înecat.Era luna? Sau ochiul pustiului?.În tufele de pe morminte se jelea înserarea.Îşi înfăşura glugaŢesută grosolan din iarbă şi ceaţă,Pe coifuri şi oase,Zorile cu crustă de gheaţăAzvârleau cioburi sclipitoare … Citește mai mult
Și nimeni nu știe.Și acuma lasă-mă să mergȘi să culeg sălbaticele fructe,Iubirea pentru tine spre a ștergePe ale tale cărări, o, tu, pământ.Aici unde –Și spinii trandafirilorȘi teii dulci miros alături deFagi, la prânz, când în galben lan de grâuCreșterea foșnește pe paiul în picioare drept,Și gâtul spicului se-nclină spre pământAsemeni toamnei, acum însă subBolta … Citește mai mult