La Mănăstirea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
Intră în templu, om al durerii.
Nu-i o rușine să intri-n biserică.
E o rușine liniștea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri!
Vine din cer un șopot.
Vine un șopot
Și mă ridică din mare pustiiri!
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana un miros de criniște
Iar la Putna, sfântă și mare,
Dangăt de aur răspunde în liniște.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică.
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală spre vindecare și speranță, simbolizată prin sunetul clopotelor de la mănăstirile Căpriana și Putna. Sugerează că în credință și liniște sufletească, rănile se pot vindeca, iar omul poate găsi alinare și înălțare spirituală.