Lui Petru Ghelmez.
Suflu în jăratecul
Limbii Române
Atent mereu
Să nu moară
Focul cel sacru.
Nu sunt mai mult
Decât o simplă măicuță.
* * *
Lui Gheorghe Ghidirim
Să nu-ți faci, barză,
Cuib pe casa poetului
Care, în orice moment,
Poate să ia foc.
Zboară și tu
Pe căsuța unchiului meu
Întors beteag din război,
Că tot v-ați deprins
Să stați într-un singur picior.
Sau zboară, barză,
Pe casa doctorului,
Că tot la el
Și inima mea
Alinare-și găsește.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus limbii române și spiritului național, subliniind importanța păstrării identității culturale. De asemenea, abordează teme precum suferința războiului și căutarea alinării.
