Lui Mircea Sântimbreanu
Sunt vechi
Ca taina și ca marea.
Ca raza cea de sus
A bolții.
În mine
N-a murit mirarea
Chiar dacă
Mă răniră colții.
Sunt vechi,
Cu lacrima de-o seamă,
Cea de la care-mi
Iau ființă.
Iubirii îi dau chip
De mamă
Și urii
Chip de suferință.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a copilăriei, văzute ca o sursă de taină și mirare, dar și de suferință. Vorbitorul își trage esența din lacrimile trecutului și asociază iubirea cu figura maternă, iar ura cu suferința.