– Dealule, domn dreptule,
Mare înțeleptule!
Aur legănând în pai,
Frică tu de hoți nu ai?!
– Rupe-mi-s-ar inima
Nu că hoții m-ar fura,
Dar că hoții m-ar ara
Și tot ei m-ar semăna!
– Dealule cu poamele
Și cu sfinte mamele,
Cu izvoarele ce-adânci
Ne-au scris numele pe stânci!
Sensul versurilor
Piesa este o invocație a naturii personificate, exprimând o teamă profundă nu de pierderea materială, ci de pierderea identității și a tradițiilor. Dealul, ca simbol al patriei, preferă distrugerea decât profanarea prin asimilare forțată.