(Colind nou).
Lui Gheorghe Buzatu.
Năvăliseră cartușe,
Lerui, florile negre,
Și spuneau că mi-s mătușe,
Lerui, florile negre!
Ne-au pus strajă la fereastră,
Lerui, florile negre,
Și spuneau că-i sora noastră,
Lerui, florile negre!
Ne-au adus necurăția,
Lerui, florile negre,
Dar ziceau că-i frăția,
Lerui, florile negre!
Ne-aruncaseră în grotă,
Lerui, florile negre.
Dar ziceau că-i slobodă,
Lerui, florile negre!
Sârme mă tot înveliră,
Lerui, florile negre,
Mi le-aduseră ca liră,
Lerui, florile negre!
Ne pândiră Babe Cloanțe,
Lerui, florile negre,
Am mâncat carne de gloanțe,
Lerui, florile negre!
Băum apă numai tină,
Lerui, florile negre,
Ne-au scos Țara din creștină,
Lerui, florile negre!
M-au spânzurat de cuvinte,
Lerui, florile negre,
Am murit în Trei Morminte,
Lerui, florile negre!
Ne uitară frați, tovarăși,
Lerui, florile negre.
Înviat-am. Iar și iarăși!
Lerui, florile negre!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de opresiune și moarte, dar se termină cu un mesaj de renaștere și speranță. Versurile evocă imagini puternice de suferință și luptă, dar și de rezistență și înviere.