Te-am iubit așa de tare,
că-nverzea pădurea-n cale.
Și așa numai pe tine,
că de zmeură și rouă
erau locurile pline.
Te-am iubit așa de-aproape!
Că pe margine de lacuri
Stelele ieșeau din ape.
Te-am iubit așa de tare
Te-am iubit așa de-aproape!
Și așa de înainte –
mai departe de morminte!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o iubire profundă și intensă, legată de frumusețea naturii. Sentimentele sunt atât de puternice încât depășesc limitele convenționale, atingând o dimensiune spirituală și eternă. Iubirea este descrisă ca fiind transformatoare, aducând viață și frumusețe în jur.