Îmi place
să te ghemui la pieptu-mi
când pe cer tunetul
se dă fioros de-a dura.
Îmi place
să văd cum se sperie buzele tale
când, rușinoase,
ating băutura.
Îmi place
când te sperii de nimică…
Bunăoară, de-o furnică
nimerindu-ți după gât.
Ești gingașă, mică –
mugur înveselind copacii…
și totuși
pe umerii tăi
se reazămă
cerul de pace!
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația și afecțiunea profundă față de o femeie gingașă și aparent fragilă, dar care, în esență, susține echilibrul și pacea. Este o declarație de dragoste care subliniază importanța și puterea ascunsă a feminității.