Lui Ion Borşevici
Cântecul cel mai frumos
Şi cel mai puternic
Încă nu s-a scris.
Veni-va o zi
Când se va scrie.
Pe albul de sus
Al Carpaţilor,
În piatra lor
Se va scrie.
Frate, eu cred că Prutul
Cel limpede cândva
A venit la noi
Odată cu oamenii Bucovinei.
Poate că chiar Prutul
Cu suferinţele sale de azi
Este cântecul acela,
Poate că el este
Podul întins peste
Întreaga Ţară.
* * *
Anei Blandiana
Trandafirul,
Ca şi capul omului,
Nu se cuvine tăiat.
În general,
De ce să tăiaţi trandafirul?
De ce să nu priviţi
În ochii noştri
Până când ne veţi înţelege?
Tristeţea noastră
Împodobeşte iubirea
Ca icoana
Peretele casei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de apartenență și nostalgie față de Prut și Bucovina, văzute ca simboluri ale identității naționale. Râul Prut este personificat și asociat cu suferința, dar și cu rolul de a uni oamenii și teritoriile.