Ascultă, mulgătorule de zăr
Și cocoșatule sub temenele!
Eu știu că stai ca viermele în măr
În miezul vorbei și suflării mele.
Eu știu. Deși-al minciunii păr rărit
Îl prinzi abil în vreo locală spelcă
Și cânți șiragul chiar, de mărgărit,
Și-ți pui și vechea doină ca pestelcă.
O, Iudă ești! Cu Iuda te compar
Ce, după ce mi-ai pustiit și cina,
Iubirii mele ce-o urăști barbar
Ca unei boli îi pipăi lung pricina.
Mi-o dai și la röntgen din când în când
Și-i cercetezi și măduva și coasta.
Iar eu mai cânt de maică și pământ –
Se cere oare voie pentru asta?!.
Iar eu mai cânt! Nimica alt nu cer!
Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasă
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumânarea liniștii pe masă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de o persoană considerată trădătoare, comparată cu Iuda. Artistul își exprimă durerea și continuă să cânte despre valorile sale, în ciuda criticilor și a atacurilor.