Pe alta, nu pe tine,
Se cade să cuprind –
Tu brațele-mi legaseși
Cu-al mamei păr albind.
Ce l-ai tăiat în noapte,
La ora de mister,
Cu lama unei stele
Desprinse de pe cer.
Mai plouă sus în ceruri
Și ninge pre pământ,
Nu sunt atât de tânăr,
Dar nici bătrân nu sunt.
Încerc să rup strânsoarea –
Îmi cade brațul slab…
Și părul ce mă curmă
Se face tot mai alb.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și deziluzia față de o relație trecută, sugerând o legătură sufocantă cu figura maternă. Naratorul se simte prins într-o strânsoare din care încearcă să scape, dar slăbește pe măsură ce timpul trece.