A venit toamna
ca un sfârșit de lume.
Copacii în vânt
își aruncă epoleții de aur
și fug în neștire.
Adorm în camera amintirilor
ca în casa cea mare
ocrotită de mirosul
gutuilor coapte.
O, mamă,
dacă ochii tăi s-ar deschide în zori
și ai învia pentru o clipă din morți,
cred că tot în vârful picioarelor
ai umbla
ca să nu-mi tulburi somnul.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimentul melancolic al toamnei, asociindu-l cu amintiri din copilărie și dorul de mamă. Toamna este percepută ca un sfârșit, dar și ca un moment de introspecție și aducere aminte a căldurii și siguranței oferite de figura maternă.