– A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu știu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
iubesc păsările.
– O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca niște bunici
Cu puii cei mici
Care-n brațe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe urmă bat vântoasele,
Și nu-i nici o pasăre,
Pe urmă le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe urmă îi dor crengile
Și n-au ce să legene.
Sensul versurilor
Piesa explorează dragostea și îmbătrânirea prin intermediul unei conversații între doi îndrăgostiți. Metafora copacilor bătrâni și a păsărilor subliniază ciclul vieții și inevitabilitatea pierderii.