Presentiment.
De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate
De un tainic puls şi-n arborii
Din care am fost smuls
Retrase-s iarăşi simţurile mele.
La pândă cu sămânţa stau ascuns, Rotindu-şi cerurile mult mai grele, Să-mi cadă-a beznelor străveche piele Când sunt de firul ierbii străpuns.
La ţărmurile cele-ndepărtate,
La cei doi poli lipsiţi de greutate, Planeta primăverii iar răsare
Şi nu ştiu-n care trup acum îmi bate
Această inima întoarsă-n toate şi geamăna mareelor lunare.
Sensul versurilor
Piesa explorează un sentiment vag de schimbare iminentă, conectând natura, universul și transformarea personală. Vorbitorul simte o legătură profundă cu ciclul vieții și al naturii, anticipând o transformare interioară.