Știi ce-nseamnă când timpul îți bate la poartă
fără aviz de primire că viața e moartă
și condus în neant la sfârșitul de ață
nu ai forță să ceri prelungire de viață?..
Niciodat’ pregătit să predai ce-ai ținut,
responsabil total irosirii d-avut?!
Te credeai pururi june, frumosul etern,
nu conta că auzise-și de rai sau infern
doar treceai bucuria de-a fi o zi la alta
și gândeai că traseu e mereu, rară halta
cea cu rol de repaus și schimb de direcții;
învățai pe ai tăi, te vindeai ca profeții!
Ignorant, deveneai instruit prof’ jucând,
avansai de nebun spre sfârșitu-ți la rând
tu, infantu-n debut dar cu plan nesfârșit
și cu școli ce-ai trecut, te-ai gândit reușit!?
Te-ai iubit cu volupt tu bărbat sau femeie,
ai vrut trupul să-ți rupi fără inimă, cheie,
te-ai produs în copil făr-aseamăn cu tine;
doar cu chip ce-ți îl știi dar el însuși de sine!
N-ai produs mai nimic, ți-ai dat munca pe ban..
Alții știu de-ai fost drept sau un simplu golan!
Ai muncit să mănânci, trup s-acoperi de vânt,
cu nimic a-ți servi, la intrarea-n pământ
căci acum vine timp să predai ce-ai primit;
o nimica de clip’ și doar chin nesfârșit,
un contract de-mprumut de a duce la cap
o bucată de trup pe un suflet purtat,
un destin neștiut într-o plajă imensă
cât un bob de nisip într-o mare universă!
Important te-ai crezut dar ești mic în neant
unde-ai rol să predai un înscris expirant
și refuzi ca să pleci, cu ce-i moartea, la toartă..
Spui în van să-mplinești un destin sau o soartă!?!
Amărâtul ce ești n-ai ce face, te duce
prins mai slab ca oricând.. la sfârșitul de cruce.
Și de-ai șansa d-erou să fi gravat pe-un cer-pânză,
te-oi întoarce-n planetă cu spirit.. de-o frunză.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții. Vorbește despre regretele acumulate și despre importanța de a trăi o viață autentică, în contrast cu iluzia eternității.