Dunga
străvezie moare
în depărtatul cerc al cerului.
Bocănit de tocuri, bătăi de degete,
clarinetul cu note stridente
și marea cenușie
ce tremură într-o neliniște suavă
ca un porumbel.
La pupă, emigranți sirieni dansează.
La proră, un tânăr e singur.
De sâmbătă seara până acum.
Evrei
acolo jos
își duc cu ei
morții,
în văgăuna de codobelc
se întrevăd
ulicioare
și lămpi.
Apă tulbure
ca vâlva de la pupă ce-o aud
furat
de somn.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică pe mare, unde se împletesc imagini ale morții, emigrației și singurătății. Un tânăr singur observă dansul emigranților și transportul morților, reflectând asupra efemerității vieții și a tristeții călătoriei.
