Giuseppe Ungaretti – Răsărit
Dungastrăvezie moareîn depărtatul cerc al cerului.Bocănit de tocuri, bătăi de degete,clarinetul cu note stridenteși marea cenușiece tremură într-o neliniște suavăca un porumbel.La pupă, emigranți sirieni dansează.La proră, un tânăr e singur.De sâmbătă seara până acum.Evreiacolo josîși duc cu eimorții,în văgăuna de codobelcse întrevădulicioareși lămpi.Apă tulbureca vâlva de la pupă ce-o audfuratde somn.