În vene duc morminte aproape goale,
Ancoră la galop dorința,
În oasele mele îngheață piatra,
În suflet regretul surd,
Neîmblânzita cruzime topești.
Din remușcare, lătrat exterminat,
În întunericul de nedescris
Teribila însingurare,
Răscumpără-mă, ale tale gene evlavioase
În vremea somnului tău zvâcnesc.
Roșirea bruscă-i semnul tău,
Minte născătoare, întoarce-te,
Surprinde-mă din nou;
Nesperată-i reînvierea ta,
Măsură incredibilă, pace.
Fă ca-n priveliștea de zbor să mă așez
Și cuvinte naive iar să rostesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și singurătate, evocând imagini ale morții și ale unei dorințe de răscumpărare. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu de remușcări și tânjește după o reînviere sau o eliberare de această stare.