Prima voce:
Inima mi-e crudă:
Iubește, niciunde foc nu vei găsi
În durerile reînviate cu-atâta măsură:
Departe de dragostea ta
Sufocată de tenebre se avântă
Și când, pentru a privi în abisul ei,
Te retragi rememorând
În tine ochii, o atragi,
O fulgeră dorința,
E unica lumină ce în secret
Incendiul îi poate izbucni.
Cealaltă voce:
Nimic nu i se poate muta din inimă,
Nimic mai mult în inima sa
Decât usturătoarele surprize ale amintirii.
Într-o carte decăzută?
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea sentimentelor într-o relație, cu o voce exprimând o inimă crudă și o dorință ascunsă, în timp ce cealaltă voce reflectă asupra durerii și amintirilor amare. Cântecul sugerează o luptă internă cu emoțiile și impactul trecutului asupra prezentului.