Pădurea Cappucio
are un povârniș
de catifea verde
ca un îmbietor
divan.
Să ațipesc acolo
singur
într-o cafenea de-odinioară
sub o lumină blândă
precum aceasta
a lunii.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și visare, transpunând ascultătorul într-un peisaj natural idilic. Imaginea pădurii și a cafenelei de odinioară sugerează o evadare din realitate într-un loc al liniștii și al amintirilor.