Trei stânci, câțiva pini uscați, o capelă dărăpănată;
și peisajul de mai sus se repetă:
trei stânci ruginite având forma unei arcade,
câțiva pini uscați, negri și galbeni,
o căsuță pătrată cu tencuiala căzută.
Același peisaj se repetă progresiv
până la orizont, până la cerul care stăpânește totul.
Aici am ancorat corabia ca să reparăm vâslele rupte,
să bem apă și să dormim.
Inexplorabila și adânca mare ce ne-a chinuit
ne dezvăluie acum o infinită pace.
Aici, printre pietre, am găsit o monedă
și am jucat-o la zaruri.
Cel mai tânăr dintre noi a câstigat-o.
Apoi a dispărut.
Ne-am îmbarcat din nou, cu vâslele noastre rupte.
Sensul versurilor
Poemul descrie o călătorie dificilă și dezolantă, marcată de greutăți și pierderi. Imaginea centrală este un peisaj monoton și dezolant, simbolizând poate condiția umană. Găsirea unei monede și dispariția tânărului sugerează rolul imprevizibil al sorții.