Pânze-n bătaia vântului,
e tot ce-a rămas din zi.
Aroma de pin și tăcerea
ușor pot s-aline durerea
pe care plecând ți-a lăsat-o marinarul,
„chefalul”, „mâncătorul de muște” și „cotofana”.
Femeie azi fără pipăit,
ascultă funerariile vântului.
S-a golit butoiul de aur,
soarele zdreanță s-a făcut
la gâtul femeii încă tinere
ce tușește, tușește.
Vara-n declin o copleșește
cu aur pe umeri și tinerețe.
O, tu, ce lumina ai pierdut-o,
ascultă, cântă orbul.
S-a-nnoptat; închide ferestrele;
fă flaut din trestiile de ieri
și nu deschide, oricât ar bate:
ei strigă, dar nu au ce spune.
Ia ciclame, ace de pin,
crini de nisip și anemone;
femeie ce mintea ți-ai pierdut-o,
ascultă, plânge apa.
– Atena. Evoluează precipitat
evenimentelor pe care cu spaimă
le-ascultă opinia publică.
Domnul ministru a declarat:
– Nu mai este timp.. – Ia ciclame,
crini de nisip.. anemone..
Femeie..
– depășește considerabil.
Războiul..
SPOLIATOR DE SUFLETE.
Sensul versurilor
The song evokes a sense of loss and despair, using imagery of nature and a fading summer to represent a woman's inner turmoil. She is haunted by memories and a sense of hopelessness, listening to the sounds around her as a reflection of her own pain.