Toate versurile care se vor mai scrie pe lume
s-au scris.
Scriem numai versurile altora.
Prin iubita nenăscută încă
au trecut câțiva bărbați.
Acest trup l-am mai purtat
pe când eram tatăl meu.
Sângele începe să mă doară
și mor
până mă plictisesc.
Frunza asta a mai căzut,
Zăpada a mai fost ninsă.
Numai pe tine
nu te-am mai iubit.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de repetiție în viață și în artă, sugerând că totul s-a mai întâmplat deja. Vorbitorul exprimă un sentiment de melancolie și regret, simțind că chiar și iubirea este supusă acestui ciclu al repetiției.